Ceahlăul - Olimpul Carpaţilor |
|
Situat în zona de nord a Carpaţilor Orientali, masivul Ceahlău se ridică semeţ în peisajul judeţului Neamţ. Localităţile principale de acces sunt staţiunea Durău şi satul Izvorul Muntelui. Pentru a ajunge acolo există mai multe posibilităţi. Ori mergem cu trenul până în staţia Bicaz şi de acolo luăm un microbuz spre Izvorul Muntelui sau mergem cu trenul până în Tîrgu Neamţ şi de acolo luăm autobuz spre Durău, ori cu maşina proprie mergem pe drumul DN 15 pe ruta Piatra Neamţ-Bicaz până la confluenţa cu DJ 155 situat puţin după barajul hidrocentralei. Odată ajunşi la baza masivului, putem aborda două trasee principale pentru a ajunge pe platou. Plecând de la cabana Izvorul Muntelui, parcurgem traseul numit Lutu Roşu, urmând marcajul bandă albastră. Aprovizionarea cu apă o facem de la izvorul de lângă cabană. Urcăm într-un ritm ceva mai alert până la primul popas, loc numit „La Arsuri“ unde ne tragem sufletul şi continuăm urcuşul voiniceşte. La mai puţin de o oră, un alt loc de popas se iveşte, iar aici priveliştea se deschide şi putem observa Piatra Lată a Ghedeonului şi o porţiune din Ocolaşul Mare. Continuăm ascensiunea şi ajungem la locul numit Poliţa cu crini. Legenda spune că odinioară, un sihastru a urcat în acea zonă pentru a-şi construi un adăpost şi a plantat mulţi crini în zonă. Când se întâlni cu nişte oieri, le spuse că dacă vor să le fie iertate păcatele şi răutăţile, să planteze un crin. Locul este numit generic astfel, pentru că nu vom întalni crini, ci zade. În scurt timp ajungem într-o poieniţă dominată de o stâncă numită Piatra cu Apă. Putem poposi aici pentru a ne pregăti de urcuşul final până la cabana Dochia. Traseul durează în jur de 3h 30’ - 4h. O altă variantă de a ajunge pe platou o reprezintă pornirea din staţiunea Durău. De aici, urmând banda roşie, urcăm energic până la cabana Fântânele timp de aproximativ o oră. Aici putem face aprovizionarea cu apă din cabană. Traseul continuă printr-o pădure de brazi într-un urcuş domol. Ajungem la locul numit La morminte. În continuare, urcuşul se înteţeşte, până când ajungem într-o zonă deschisă numită Curmătura Piatra Lată, unde putem admira Căciula Dorobanţului, o stâncă ce seamănă cu un om cu căciulă pe cap. Pentru a o observa, ne abatem 50 m de la traseu. De aici se deschide o privelişte minunată, având vedere peste întreaga vale. În continuare, înotăm printre jnepeni şi ienuperi până ce ajungem la baza stâncii numită Panaghia. De aici până pe platou mai este foarte puţin. Lăsând în urmă Panaghia, ajungem la baza vârfului Toaca şi la cabana meteorologică. De aici, în 10 minute ajungem la Dochia. Traseul durează tot vreo 3h 30’-4h, însă are mai multe locuri de belvedere decât celălalt. Cabana Dochia reprezintă baza campului/hike-ului. De aici pornesc multe trasee şi avem deschidere spre majoritatea stâncilor ce prezintă interes. Putem să ne cazăm şi la cabană, întrucât în camerele de 13-17 oameni cazarea e 11 ron/noapte, sau plătim taxa de 5 lei/zi/cort pentru a ne caza în campingul de la cabană. Fiind parc naţional, posibilităţile de campare sunt limitate. În urmatoarele 3-4 zile, se pot parcurge multe din punctele de atracţie ale muntelui, printre care se numără: vârful Toaca, la care odinioară urcai peste 100 de scări de lemn pentru a ajunge sus, schitul aflat la mai puţin de 10 minute de cabană, cascada Duruitoarea, zona Stănile, precum şi stâncile încărcate de legendă: Panaghia, Turnu lui Butu, Claia lui Miron, Detunatele, Piatra Lăcrimată, Piatra Ciobanului. Platoul este destul de întins, fiind loc pentru desfăşurarea jocurilor sau a activităţilor tipice scout. Legendele zonei pot fi valorificate pentru crearea unui cadru de poveste. Traseele sunt accesibile pentru toate ramurile de vârstă. De asemenea, dacă ne trezim la răsăritul soarelui, avem ocazia să admirăm un peisaj de o unică splendoare. Discul portocaliu împrăştie razele sale peste tot platoul, inundându-l de lumină, iar ceaţa străvezie contribuie la atmosferă. Bineînţeles, trebuie să fie senin pentru a putea primi acest dar al Mamei-Naturi. Locul e plin de legende. Vom prezenta una dintre ele, pentru a da un imbold la descoperire.Se zice că stânca Panaghia nu a fost întotdeauna rece. În vremuri de demult, Panaghia era o fată înzestrată cu tot ce putea un muritor să aibă. Se zvonea că Dumnezeu a rupt cea mai bună parte din suflet pentru a-i modela sufletul Panaghiei. Fata a crescut pe munte şi s-a făcut foarte frumoasă, aşa de frumoasă, încât Soarele s-a îndrăgostit de ea şi ea de El. Mâniat de aceasta, Dumnezeu a pedepsit Soarele să răsară numai înnegurat pentru a nu mai putea fi orbit de frumuseţea fetei. Zdrobită de durere, Panaghia s-a tânguit enorm. Preferând să nu mai fie vie decât să traiască fără a-şi vedea iubitul, Panaghia se transformă în stană de piatră. Se spune că sufletul nu i-a murit încă… Aşa că vă invităm într-un cadru încărcat de spiritualitate şi legendă, pentru a petrece câteva zile într-un peisaj autohton plin de farmec. Lăsaţi-vă mângâiaţi de sufletul cald al Panaghiei, de iubirea ce dăinuie de veci între Butu şi Ana şi de muzica buciumului lui Miron. Trăiţi legenda! Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
|