Akela vine acasă! - episodul 3

- Tatiiiii! Tatiiii! E dimineaţă!!! Akela trebuie să sosească!!
Astfel, strigătul de fericire al lui Yupi dă startul unei noi zile pe dealurile Seeonee, unde Crăciunul se apropie cu paşi la fel de repezi ca şi venirea acasă a lui Akela, bătrânul, înţeleptul şi solitarul lup, vechea căpetenie a haitei. În fiecare an, de la revolta stârnită de Shere - Khan, când haita s-a răzvrătit împotriva lui şi a trebuit să plece, Akela se întoarce acasă o dată pe an, de Crăciun. La urma urmei este sărbătoarea familiei şi a prietenilor.
De această revenire a auzit şi Yupi, iar povestea rătăcitorului, de când i-a fost povestită pentru prima dată, a cerut să o audă încă o dată şi încă o dată şi încă o dată, iar acum îl poate vedea în sfârşit pe legendarul Akela! Nu e de condamnat că dă trezirea întregii jungle o dată cu primele fire trandafirii de lumină.

Ţopăind între ieşirea grotei şi trupul adormit al tatălui pe care se răsfrânge lumina caldă a soarelui, 

Yupi strigă neîncetat ''Marele Akela se întoarce!!!''. Ieşind din grotă, aleargă într-un suflet, cu urechiuşele fluturându-i, pe toate cărările junglei, sărind pe trunchiurile copacilor, trezind păsările ca să anunţe venirea ''Măreţului'', răsare dintre frunzele ferigilor uriaşe speriind animaluţele cu înfăţişarea-i copleşită de emoţie ce se citeşte în ochii deja prea mari şi cu limba atârnându-i leneş dintr-o parte a boticului, imitând acţiunile lui Akela din povestirile celorlalţi, când... deodată Shere-Khan îi apare în faţă !
- Ia te uită ce avem aici! - spuse tigrul dând târcoale puiuţului de lup, aşezându-se în final în faţa acestuia. Deci... îl aştepţi pe Akela... De ce atâta deranj pentru un lup bătrân şi laş?
- Akela nu e laş. A plecat din haită pentru ca a considerat că aşa ar fi mai bine pentru ceilalţi, nu pentru că l-ai alungat tu! - spuse Yupi plin de curaj, luându-i apărarea celui ce a fost cândva cel mai de temut locuitor al junglei.
- Avem gura cam mare pentru un pui... nu crezi?
- Nu sunt doar un pui! Sunt Yupi şi voi fi şi eu cândva la fel de vestit, de respectat şi de temut ca şi Akela!- Respectat? Temut?!? HA HA HA!! Akela?!? - râse tigrul. Dacă vrei să fii respectat, stai pe lângă mine copile! Toţi fug de mine când apar, iar când vreau ceva, imediat mi se aduce. Akela e bătrân, probabil nici nu se mai întoarce. În cel mai bun caz, îl aduc Chill şi prietenii lui iubitori de hoituri, în cioc.
- Să fii respectat nu înseamnă să se fugă de tine, Shere-Khan. Un bun lider oferă sprijin supuşilor, nu îi foloseşte drept servitori. Regret să te dezamăgesc Shere-Khan, dar lupul ăsta bătrân s-a întors şi anul acesta - se auzi din spatele tigrului vocea lui Akela.
- Speranţa moare ultima, nu bătrâne? - răspunse dungatul.
- Akeelaaa...eşti chiar tu!!- strigă Yupi. Am auzit atâtea despre tine! Cum înfrunţi atâtea pericole în fiecare an singur în sălbăticie, cum te-au rănit oamenii în plină iarnă şi toţi te credeau mort şi totuşi ai venit ca în fiecare an!
- E viaţa unui lup solitar, micuţule. Shere-Khan, se pare că nu eşti chiar atât de temut dacă un lupişor te înfruntă atât de înflăcărat.
- Pură inconştienţă - fu răspunsul tigrului, aplecându-se ameninţător spre Yupi, rostind cuvintele lent astfel încât să lase la vedere dinţii ascuţiţi.
- Tot vechiul truc cu dinţii?? Nu te-ai schimbat deloc. Ştii, chiar mi-ai lipsit...
- Mă faci să-mi dea lacrimile - au fost ultimele cuvinte ale tigrului, înainte să se retragă.
- Deci.. tu eşti Yupi, lupişorul ce a avut curajul să îl înfrunte pe vestitul Shere-Khan.
La auzul acestor vorbe şi văzîndu-l pe Akela uitîndu-se drept în ochii lui, blăniţa micuţului se zburli toată, iar ochii i se măriră şi mai mult.
Cei doi petrecură zilele următoare împreună, Yupi urmându-l din zori şi până-n seară, rugându-l să îi povestească peripeţiile prin care a trecut, Akela neuitând bineînţeles să pună câte o morală fiecăreia. Astfel, zilele au trecut, iar Crăciunul se anunţa a fi următoarea zi. Bineînţeles, înţeleptul lup avea o povestioară şi pentru această perioadă a anului... Astfel că, în Ajunul Crăciunului, toate animalele pădurii se adunară în jurul lui Akela în Poiana Luminată, îmbăiaţi în lumina albă a lunii pline, răsărind parcă special pentru a asculta şi ea cuvintele lupului...
- Pe cealaltă parte a insulei, în perioada aceasta a anului, pământul îmbracă haina frigului şi a zăpezii, iar printre oameni fericirea tronează, lăsând grijile la o parte. Puii lor se joacă de la răsărit şi până la asfinţit în zăpadă. Fac oameni de zăpadă cărora le pun pietricele în loc de ochi, de gură. Nasul este cel mai haios - un morcov mare şi portocaliu, iar în cap, pentru a nu-i fi frig, îi pun căciulă o cratiţă. Două crenguţe îi servesc drept mâini, iar haina i-o încheie tot cu pietricele. După ce îl termină, dansează în jurul lui, cântând cântece care îl preamăresc pe ''Moş Crăciun'', un moşuleţ grăsun ce le împarte tuturor copiilor din întreaga lume cadouri, dacă au fost cuminţi. Se spune că, într-o singură noapte, ajunge în toate colţurile lumii, într-o sanie roşie trasă de opt reni, în frunte cu unul ce are nasul roşu ce le arată drumul celorlalţi pe cer, purtând la picioare clopoţei, iar cand zboară se aude clinchetul suav ce-i anunţă venirea. În casă împodobesc un brad cu ornamente din cele mai luminoase, ce se văd de la fereastră şi sub care găsesc în dimineaţa de Crăciun cadouri pentru fiecare ai casei. În fiecare an, copiii adorm lângă brad în aşteptarea Moşului, dar el ştie că îl aşteaptă şi pune cadourile după ce adorm. Se zice că intră pe coşul de la casă. Dimineaţa următoare, dovada trecerii bătrânelului sunt cadourile şi laptele băut şi prăjiturelele mâncate lăsate pentru el de copiii ce se gândesc la drumul greu şi lung pe care îl are de făcut în aşa scurt timp. Oamenii spun că este o perioadă magică, deoarece sunt mai fericiţi fără un motiv anume.
- Akela, întrebă Yupi, tu faci multe drumuri. L-ai văzut vreodată?
- Nimeni nu îl vede, dar seara, pe cer se aud clopoţeii renilor şi un ''HO! HO! HO! Crăciun Fericit!'' rostit de Moş Crăciun însuşi.
La scurt timp după terminarea poveştii, toate animalele se îndreptară către casele lor. În grota lui, Yupi se uită spre cer gândindu-se la minunatele zile petrecute alături de Akela şi la cele ce vor urma, imaginându-se alături de el în aventurile sale, alergând prin zăpada de care a vorbit, întorcându-se amândoi acasă pentru a fi alături de familie şi să povestească prin ce pericole au trecut. Tot gândindu-se la acestea, oboseala îşi spuse cuvântul. Lupişorul se duce în sânul familiei sale, aciuându-se colăcel lângă mama lui, în acorduri de clopoţei...

CRĂCIUN FERICIT
TUTUROR!!! SĂ VĂ ADUCĂ MOŞUL TOT CE VĂ DORIŢI!!

Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza