Status vanzare revista
reviste:1000
reviste:352
35%
Update:
27/11/2009
27/11/2009
Rubrici
Resurse
Traducere site
Discutând cu doamna Carmen Ciobanu |
|
Părinţii lui Răzvan, mama – învăţătoare şî tatăl – inginer, se declară „legaţi de oraş prin origine şi de munte prin sensibilitate.” Povestiţi-mi cum a ajuns Răzvan la cercetaşi. A fost ceva combinat. În gimnaziu a făcut karate la liceul Lazăr, unde i-au atras atenţia nişte fotografii şi articole despre cercetaşi. Mai târziu a intrat ca elev al aceluiaşi liceu. Acolo era un centru de cercetaşi, însă din momentul în care s-a decis să intre în organizaţie (după clasa a IX-a) şi până când am găsit un centru unde să se înscrie, a trecut ceva vreme, timp în care centrul de la colegiu s-a desfiinţat. În final, s-a înscris la Centrul General Dimăncescu prin nişte cunoştinţe. Actual este de un an şi jumătate cercetaş. A fost nevoie de intervenţia dumneavoastră pentru a intra la cercetaşi? După cum spuneam, materialele despre cercetaşi l-au incitat. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, ca şi părinţi, eram îngrijoraţi de faptul că petrecea prea mult timp la calculator şi i-am tot vorbit de cercetaşi, sperând că va adera şi va petrece mai mult timp în natură şi cu copii de vârsta lui. În final, decizia i-a aparţinut în totalitate. Cum era Răzvan înainte de a intra în Organizaţie? Era destul de selectiv în privinţa prietenilor, timpul liber şi-l împărţea între calculator şi bibliotecă. Era comunicativ în limitele normalului, fără a fi un extrovertit în adevăratul sens al cuvântului. Înainte de primul camp nu a plecat niciodată singur de acasă şi uneori aveam dubii că va putea să se descurce pe cont propriu. Cum îl vedeţi după aproape doi ani? După ce a avut prima înâlnire cu cei de la centru şi şi-a luat cămaşa şi eşarfa, mi-aduc aminte că discutam cu soţul meu că nu l-am mai văzut de mult atât de entuziasmat. S-a schimbat foarte mult. Este mult mai independent, are o viaţă socială activă, o mulţime de prieteni din toată ţara şi din străinătate. Mereu este implicat în ceva; a făcut parte din multe proiecte, implicându-se în toate activităţile centrului. Cel mai mult l-au atras campurile cu toate activităţile de orientare şi cu concursurile desfăşurate. A văzut cu cercetaşii mai multe locuri din ţară decât am văzut eu. Îmi place că pune mereu suflet în ceea ce face. Un punct pozitiv de când este la cercetaşi? Celor mai mici le cultivă şi alte valori, care la el erau deja formate când a intrat în organizaţie, iar cercetăşia este mijlocul prin care a putut să le transmită şi altora: încrederea în sine, respectul faţă de o serie de valori şi reguli. De asemenea încearcă să îi atragă şi pe alţii în activităţile pe care le desfăşoară. Singurul lucru „negativ“ pe care doamna Carmen l-a avut de spus în legătură cu apartenenţa fiului dânsei la cercetaşi a fost: „am fost puţin necăjită în vara trecută când ar fi vrut să meargă în toate campurile din ţară, încercând parcă să recupereze toţi anii pierduţi.” Cum vedeţi cercetăşia? Din punctul meu de vedere este o şcoală a prieteniei şi a respectului faţă de natură. Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza |
Login
