Status vanzare revista
reviste:1000
reviste:352
35%
Update:
27/11/2009
27/11/2009
Rubrici
Resurse
Traducere site
Prima pagina 
Temerarii sunt provocati Naufragiul - Ziua 1
Temerarii sunt provocati Naufragiul - Ziua 1
Naufragiul - Ziua 1 |
|
A 49-A ZI PE MARE, ORA 23:00 „În dimineaţa asta am îchimbat azimutul cu 30 grade la babord ca să evităm valurile prea mari din larg şi să navigăm de-a lungul coastei. Se pare însă că soarta ne e potrivnică. Nori negrii şi grei ne-au ajuns din urmă, iar vântul s-a înteţit tot mai mult în ultimele ore. Valurile au crescut la 7 metri , iar 2 oameni se luptă acum cu timona. Am ridicat pânzele în speranţa că vântul ne va purta mai repede decât norii dinspre miazănoapte, dar am dat de un vârtej pe care nu l-am putut ocoli. Corabia geme şi trosneşte la fiecare împotrivire a cârmaciului. Acum un ceas a cedat instalaţia electrică din pricina furtunii şi a apei care a intrat în cala motoarelor. Ofiţerul de telecomunicaţii încearcă neîncetat să trimită un S.O.S prin radio, dar până acum nu am primit nicio veste de la el.  Nu ştiu cât mai rezistăm… Soarele apune, iar echipajul e speriat şi fără de nădejde. Şi stâncile… Dumnezeule, mi-e frică cumplit de stâncile de pe maluri! Abia ce am ocolit cu noroc un stei pe care nu-l zărise nimeni şi care de cu seamă că ar fi sfărâmat vasul.Scriu aceste rânduri la lumina lumânării.. însă nu mai am mult răgaz. Trebuie să ies pe punte şi să iau o hotărâre. Şi îmi e frică parcă să-mi privesc oamenii în ochi de teamă că deznădejdea m-ar înghiţi şi pe mine. O să fie o noapte lungă….. Ziua 1 pe insulĂ Îmi vine greu să aştern pe hârtie două cuvinte. Mi se par lipsite de sens, mute şi ciudate. Şi cu toate astea, iată-ne pe toţi, vii, aruncaţi pe un ţărm uitat de lume. Din câte îmi dau seama e o insulă mică, undeva în sud-vestul mării, dar îmi e cu neputinţă să spun mai multe despre ea. Am privit în zare ore în şir, dar nu se vede nicio urmă de uscat, doar apă şi văzduh. Trag nădejde însă că vom primi un răspuns de la cartograful nostru cât mai curand.  Încă sunt ameţit şi încerc să mă trezesc parcă dintr-un coşmar adânc. Şi totuşi în cap îmi vâjâie încă valurile sălbatice, tunetele şi scrâşnetul vasului. Da, era noapte, întregul echipaj era pe punte luptându-se cu furtuna dezlănţuită. Apa lovea din două părţi, iar timona se învârtea cu tot cu oamenii mei prinşi de ea. Am strigat atunci la un matelot să coboare cea de-a treia velă căci simţeam că în curând are să se răstoarne întregul vas. Am continuat să ne luptăm cu vârtejul până ce un val ne-a izbit la tribord. Şi atunci în lumina oarbă a trăsnetului am zărit muchia de stâncă ieşind dintre valuri. Să fi avut douăzeci de picioare în înălţime, căci atunci când am lovit-o, am căzut cu toţii, prora a crăpat, cârma s-a făcut ţăndări, iar catargul cel mare s-a frânt de la jumătate. Nu l-am mai auzit căzând pe punte…am auzit doar strigătul oamenilor printre valuri, iar de aici am căzut în neant. Am visat apoi pădurile verzi de acasă, florile albe de munte, focul din vatră şi razele soarelui, care m-au deşteptat aici, pe nisip, la capătul lumii. E un miracol, căci am scăpat cu toţii…cum şi de ce, nu ştiu şi parcă nici nu aş vrea să ştiu. Oamenii sunt confuzi, epuizaţi şi îngroziţi, dar trebuie să ne organizăm repede. Apa a adus la mal câteva resturi din corabie, printre care şi vechiul meu jurnal de călătorie. Restul a pierit fără urmă. Ciudat lucru… Ne-am organizat într-o patrulă şi am pornit să explorăm repede împrejurimile. Cu toţii aşteaptă de undeva o speranţă de salvare. (. . .) Ne-am întors din misiunea noastră de explorare a insulei. Nu ne-am avântat prea departe, dar din câte îmi dau seama, insula pare nelocuită. De pe ţărm se intră în pădure, iar nu departe se zăresc şi nişte munţi pitici. Cartograful a estimat să fie vreo 20 mile dintr-un capăt în celălalt.  Nu am îndrăznit însă să intrăm în inima pădurii. Setea şi teama ne-au adus repede înapoi la ţărm. Ne trebuie apă proaspătă, căci mai mult decât orice, oamenii suferă din cauza lipsei ei. O sete nebună ne stinge pe toţi, iar ultimii stropi de putere se scurg şi ei încet.Am găsit o baltă din care se pare că beau şi animalele de pe această insulă... Domnul ştie ce creaturi îşi fac veacul pe aici. Mi-am amintit că odată ştiam cum să filtrez apa murdară şi plină de bacterii spre a-mi potoli setea. Dar e mult timp de atunci. Oare cum se făcea? Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza Provocarea 1:  Temerari, soarta voastră depinde acum de îndemânare şi imaginaţie. Strângeţi rândurile patrulei şi înfruntaţi provocarea Insulei. Improvizaţi o metodă/instalaţie de filtrat şi dezinfectat apa murdară din baltă până vă veţi recăpăta forţele pentru a căuta în inima pădurii o sursă de apă potabilă. Puteţi folosi ce a mai rămas în urma naufragiului, adus de mare pe ţărm şi ce mai găsiţi în mod natural pe insulă: - 1 recipient din plastic (sticlă, bidon etc.) - O bucată de material textil - Sfoară  - O pereche de ochelari- Un cuţit - O oală - Pietriş - Beţe - Iarbă - Nisip - Pământ - Apă - Orice altceva aţi mai putea găsi pe o insulă tropicală. Amestecaţi o mână mare de pământ într-un litru de apă pentru a obţine apa murdară ce va fi filtrată apoi de către voi. Trimiteţi explicaţia, însoţită de poze şi /sau filmuleţe făcute de voi care să prezinte soluţia, la adresa Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza până la data de 10 noiembrie 2008. Noi vom alege şi vom premia cea mai bună, interesantă şi eficientă soluţie, iar câştigătorii vor fi anunţaţi în numărul viitor al InfoScout şi veţi putea citi şi continuarea poveştii de supravieţuire a patrulei.
|
Login
